Dezvoltarea inteligenței emotionale

Inteligența emoțională (EI) reprezintă ”abilitatea de a percepe cu acuratețe, de a înțelege și de a exprima pozitiv anumite emoții, de a folosi valențele emoționale pentru a facilita rezolvarea unor situații problematice” (Mayer și Salovey, 1997). Inteligența emoțională (EI) se răsfrânge pozitiv asupra cogniției copilului (Thomas, C.L. și Allen, K., 2020). Uneori este corelată cu temperarea dispozițiilor și a emoțiilor negative (Petrides, Furnham, Fredickinson, 2004), iar dezvoltarea și stabilitatea EI devin imperios necesare în sportul de performanță.

În acest sens, antrenorii, dar și părinții, trebuie să înțeleagă natura inteligenței emoționale (EI) a propriului sportiv sau copil:

1. gestionarea emoțională;
2. perceperea situațiilor de stres;
3. interacțiunea în echipa sportivă;
4. maturitatea emoțională exprimată printr-un indicator (EIQ) ce poate fi ameliorat pe întreg parcursul vieții;
5. măsura auto-cunoașterii de care dă dovadă înotătorul;
6. nivelul empatiei și al evoluției conștiinței sale personale, dar și sociale;
7. explicarea insuccesului - perceput, anticipat sau real;
8. fluctuația sentimentelor tristețe-fericire;
9. deficitul de motivare pentru înot, pentru sport în general;
10. anxietatea în echipa mare, în grupul lărgit - sportivi, antrenori, părinți, medic, psiholog, etc.

În 1995, Daniel Goleman amintește cele 5 arii ale EI (creionate inițial de Salovey și Mayer, în 1989):

• cunoașterea propriilor emoții - să fii conștient de propriile emoții atunci când ele se manifestă;
• gestionarea propriilor emoții - să le stăpânești și să le dirijezi în mod constructiv;
• motivarea proprie și gestionarea emoțiilor pentru a atinge un obiectiv;
• recunoașterea și înțelegerea empatică a emoțiilor celor din jur - dezvoltarea conștiinței sociale, a Sinelui personal și social;
• gestionarea relațiilor prin dezvoltarea unor abilități de interacțiune socială.

Apoi, în “Primal Leadership” Goleman (2002) reconsideră doar 4 arii ale EI, pe care le amintim în engleză, pentru a nu le denatura prin traducere înțelesul deplin:

• self-awareness - autocunoașterea emoțională, încrederea în sine;
• self-management - controlul emoțiilor, tranparența, adaptabilitatea, orientarea spre scop, optimismul, conștinciozitatea, inițiativa personală;
• social awareness - empatia, orientarea propriilor servicii spre alții;
• relationship management (leadership și influență pozitivă asupra celorlalți, preocuarea pentru motivarea și dezvoltarea altora, colaborarea, comunicarea, etc.

Important: Goleman subliniază că aceste arii EI nu sunt calități înnăscute, ci abilități perfectibile.

Referindu-ne la înot ca activitate sportivă de performanță, considerăm că, mai ales la vârstele copilăriei, trebuie acordată o atenție aparte dezvoltării și stabilizării inteligenței emoționale (EI).  Avem în vedere faptul că, în ontogeneza timpurie achizițiile antropometrice și motorii se suprapun celor cognitive. Toate aceste transformări trebuie să aibă un sens ascendent, pentru a determina modificări psiho-comportamentale calitative, nu doar cantitative.

În general, activitatea musculară, una dintre nevoile fundamentale umane, și înotul, în particular, corect coordonate:

-        oferă senzaţii fizice şi psihice agreabile;

-        ameliorează comportamentul motric - calitatea gestului, precizia și forţa;

-        asigură îmbunătățirea marilor funcțiuni şi adaptarea la efort - rezistența;

-        previn unele dezadaptări sau deficite funcționale și fizice;

-        garantează echilibrul și consecvența manifestărilor psiho-motrice;

-        dezvoltă inteligența emoțională (EI).

Legat de ultimul beneficiu, considerăm că, dacă copilul va fi corect susținut în practicarea acestei discipline, el va deveni încrezător, se va exprima cu mare bucurie prin mișcare, dar va fi și performant în apriga lume a sportului. Noile perspective privind pregătirea sportivă se referă la colaborările tot mai intense ale antrenorilor cu diverși specialiști ai domeniului, dar și cu părinții copiilor, pentru a asigura un ritm optim progresului individual al fiecărui sportiv. Antrenorii, conectați unei realității ce prezintă numeroase alternative de perfecționare și specializare a pregătirii, solicită tot mai frecvent implicarea metodiștilor, a psihologilor, a nutriționiștilor, dar și a familiei sportivului, care reprezintă universul securizant al acestuia.

Cu sprijinul celor din jur, pe măsură ce se va adapta rigorilor acestei discipline sportive, copilul va deveni curajos și conștient de forțele sale. La început, se va mândri cu progresele din bazin și se va identifica treptat cu un model pozitiv, cu un super-erou chiar, în raport cu prietenii sau cu părinții și bunicii săi, mai ales când aceștia nu știu să înoate ca el. Apoi, va fi motivat pentru efort fizic și va deveni tot mai puternic în relațiile cu ceilalți – își va contura Sinele.

Pornind de la aceste fundamentări noționale, dintre orientările privind dezvoltarea și stabilizarea EI pe care le propunem părinților amintim:

• discutați despre necesitatea îmbinării potrivite a studiului cu sportul;
• explicați copilului că petreceți timp de calitate prin sport și discutați despre importanța practicării exercițiilor fizice pe parcursul întregii vieți;
• responsabilizați-l în ceea ce privește atitudinea sa în arena sportivă și marcați în linii generale un comportament condescendent față de ceilalți sportivi, antrenori, etc.;
• coordonați cu răbdare comportamentul alimentar și atenția copilului pentru îngrijirea echipamentului sportiv;
• lăudați-l când acceptă un efort fizic susținut;
• luați-i în considerare sacrificiile pentru sport și echilibrați împreună programul școală-antrenament – perioadă de refacere și divertisment;
• respectați-i deciziile privind dorința de a schimba bazinul sau programul de pregătire, deoarece copilul știe exact ce simte; fiți permisivi când există posibilitatea de a regla astfel de situații.

Recomandările pur-orientative pentru antrenori pot fi:

• stabiliți standarde obiective privind participarea în antrenament și competiție;
• nu evaluați defavorabil rezultatele competiționale;
• apreciați performanța doar la finalul concursului, nu pe parcursul reuniunilor sale;
• angajați diverse comportamente sanogene:

-        propuneți practicarea unor discipline sau activități fizice complementare (joggingul, fitness-ul), fără a suprasolicita organismul în formare;

-        încurajați auto-evaluarea cognitivă (menținerea unui jurnal de antrenament);

-        lecturați împreună reviste sau site-uri de specialitate;

• asigurați un suport social adecvat - cunoașteți bine echipa sportivă și grupul de prieteni al fiecărui înotător - ele au rol ambivalent, putând fi factori de protecție sau chiar de risc;
• organizați cantonamente și întâlniri la care pot participa și membri ai familiei sportivilor;
• nu monitorizați constant greutatea înotătorilor - ei se vor armoniza corporal în mod sigur - și nu le comparați aspectul fizic;
• tratați cu toată considerarea autoevaluările și a auto-valorizările lor;
• apreciați și susțineți inițiative pro-active. De exemplu, dați acordul de participare în concursuri sau întreceri mai puțin importante, nu doar în cele din calendarul oficial. Lăsați la latitudinea sportivilor participarea în competițiile școlare, dar consiliați-i privind recuperarea antrenamentelor, a perioadelor de odihnă, etc.

Obiectivele generale în acest proces al dezvoltării și stabilizării EI ar trebui să se rezume la:

1. armonizarea unor relații empatice cu toți copiii integrați sportiv, unii viitori înotători de performanță;
2. urmărirea constată modelului psiho-comportamental al fiecărui înotător pentru a tempera anumite atitudini, sentimente sau emoții negative, nepotrivite ori exacerbate;
3. consolidarea unei legături indestructibile cu propriul copil sau sportiv, în ideea parcurgerii unui drum lung și coerent în performanță.

          Indiferent că suntem antrenori, părinți-antrenori sau doar părinți, relația cu copilul sportiv trebuie să fie bazată pe predictibilitatea comportamentului nostru. Astfel, dacă la un moment dat înotătorul nu are o prestație bună, trebuie să manifestăm aceeași susținere și același interes pentru activitatea sa. Trebuie să avem un comportament normal chiar și atunci când cauza sportivă pare pierdută. Predicitibilitatea manifestărilor noastre vor da încredere copilului că se află pe drumul cel bun.

Cu multă aplecare în exprimarea gândurilor, părinții și antrenorii vor stimula interesul înotătorilor pentru o practică sportivă de lungă durată, care poate însuma beneficii, o practică progresiv riguroasă și independentă.

Ei clădesc împreună, nu în antiteză, inteligența emoționalăa copiilor sportivi și garantează respectarea tuturor cerințelor de pregătire, în acord cu vârsta și personalitatea fiecăruia. Încrederea bazată pe un comportament echilibrat al adultului va crea o punte solidă între el și copil. Ea va conferi siguranță sportivului și va da pertinență sentimetului de a fi valoros în toate încercările. De asemenea, va asigura evoluția gândurilor, a atitudinilor, a sentimentelor lui.

Dezvoltarea conștiinței sociale, auto-cunoașterea și înțelegerea impactului comportamentului propriu asupra celorlalți, autocontrolul și gestionarea conflictelor interioare, vor fi doar câteva dintre efectele pozitive ale dezvoltării și stabilizării inteligenței emoționale.

Prof. univ. dr. Luciela Vasile