Încrederea ca element fundamental în performanța sportivă

Blog
01 iul. 2019

 
”Nu ceea ce suntem ne ține departe de performanță, ci ceea ce credem că nu suntem” Se zice că cel mai slab șofer nu este cel care conduce prost sau cel lipsit de experiență, ci cel care ezită cel mai mult. Poți fi șofer mai neexperimentat dar dacă nu eziți, ajungi mai departe decât cel care ezită. Încrederea descrie felul în care facem față eșecurilor sau provocărilor care  pot amenința imaginea de sine și sentimentul auto-eficacității. Sportivii care au un nivel ridicat de încredere vor accepta că înfrângerile sunt părți necesare ale parcursului unui sportiv și că sunt inevitabile. Răspunsul sportivului încrezător în forțele proprii este acela al resetării, acceptarea situației prezente și reorientarea acestuia înspre următorul obiectiv.
 
Răspunsul sportivului lipsit de încredere este acela al frustrării și îndoielii, înfrângerea lovește puternic în imaginea de sine și sentimentul de eficacitate. Sentimentul eficacității este credința că dispui de suficiente abilități  pentru a îndeplini acțiunea sau pentru a face față rigorilor situațiilor viitoare. Eficacitatea are la  bază o memorie episodică puternică și pozitivă a reușitelor din situații similare și totodată convingerea că activitatea sportivă viitoare poate fi îndeplinită cu succes. Încrederea unui sportiv nu se întărește prin afirmații de genul: ”ai încredere”, ”fii bărbat”. Orice sportiv care aude aceste afirmații știe că este nevoie de mulți alți factori.
 
Printre factorii corelaționali ai încrederii amintesc optimismul, satisfacția vieții, imaginea de sine, sentimentul de eficacitate și anxietatea ca trăsătură de personalitate (care contribuie la scăderea încrederii). Sportivii care au sentimentul eficacității vor vedea problemele ca pe niște sarcini care oferă un nivel acceptabil și posibil de atins de provocări, au nivel mai ridicat al interesului în activitățile la care participă (caută inclusiv înțelegerea și depășirea barierelor mentale din competiții), formează o dedicare puternică și perseverentă față de interesele sale sportive și își revin foarte repede din urma greșelilor și a înfrângerilor.
 
Cum poate fi cultivată încrederea? George Orwell afirma în lucrarea sa, 1984, că ”cine controlează trecutul, acela controlează viitorul, iar cine controlează prezentul, acela controlează trecutul”. Așadar, ca psiholog sportiv, încrederea poate fi cultivată lucrând la cele trei timpuri (trecut, prezent și viitor). Sportivii care trăiesc prea mult în trecut, sunt sportivii deprimați, rușinați, vinovați sau blazați. Aceștia au lăsat în trecut așteptările lor neîmplinite, și odată ruptă legătura dintre eficacitate și dorințe (obiective), aceștia devin fricoși cu privire la viitorul lor. Sportivii care trăiesc prea mult în viitor, o fac fie datorită fricii provocărilor viitoare care amenință sentimentul încrederii lor, fie datorită faptului că trăiesc experiența nemulțumitoare a unui prezent și anticipează un viitor mai senin.
 
La timpul trecut, încrederea se consolidează prin amintirea vie și puternică a reușitelor trecute similare cu provocările din viitorul imediat. La timpul viitor, încrederea se consolidează  prin vizualizarea cu succes a situațiilor provocatoare viitoare. Aceste exerciții de control a trecutului și viitorului se fac doar prin planificarea asiduă a antrenamentului mental. Însă sportivii puternici și plini de încredere sunt capabili să se focalizeze pe prezentul lor controlabil în ciuda amenințărilor de moment.
La timpul prezent, încrederea are de-a face cu afișarea unei  posturi fizice drepte, o respirație controlată, un dialog intern pozitiv, o condiție fizică deosebită,cunoașterea scenariului propriu de joc și depășirea treptată a provocărilor. Aceste provocări fac  parte din antrenamentul zilnic al sportivului și fără o măsurare atentă a acestora, fără un feedback  pozitiv din partea echipei sale, sportivul fie va experimenta supra-încrederea sau neîncrederea.
 
În final, vă las cu afirmațiile lui Henry Ford care afirmase: ”fie crezi că poți, fie crezi că nu poți, ai dreptate”. Credința în posibilitățile proprii transmite mesajul direct și hotărât către sistemul muscular și cardiorespirator al sportivului coroborată cu un nivel ridicat și constant al efortului său ceea ce îl ajută pe acesta să își atingă potențialul său. Absența totală sau parțială a acestei credințe (ezitarea, îndoiala) transmite sistemului muscular un blocaj neuro-chimic care va duce la confirmarea așteptărilor negative ale sportivului și totodată la experimentarea eșecului.
 
Psiholog sportiv, Ioan Popoviciu