Daca unul din sportivii nostri a vrut mai mult, l-am ascultat, ne-am mobilizat intr-un timp foarte scurt si i-am dat sansa, cu o singura conditie : sa asculte cu atentie ce are de facut pentru a reusi.
Am discutat si cu parintii lui despre aceste metode simple care duc catre varf. A fost greu sa accepte, au fost nervi, au fost vorbe, au fost discutii, dar intr-un final au inteles ca totul este pentru binele copilului lor, sportivului nostru…
Stim ca va este greu, dar stim ca nu este imposibil !
Era momentul sa aplicam noua strategie:” mergem sa obtinem un timp mai bun decat cel de pana acum”!
De ce sa ii pun o povara in spate sportivului, si anume podiumul?!, cand pot sa ii usurez mersul catre podium.
Parintii din ziua de astazi doresc sa controleze totul, ei sa faca strategii, ei sa vorbeasca in locul antrenorilor, ei sa sfatuiasca antrenorul, sa ii spune cum sa faca si ce sa faca, ceea ce ma duce cu gandul la nerabdare, dorinta de acum, ca nu am timp!
Obserb, ca acesta este unul din rolurile mele, ca tot mai multi parinti gresesc prin aceasta obsesie de a controla. Merg la concursuri si vad in tribuna numai „antrenori”, de fapt parinti care le explica copiilor : faci asa, mergi asa …. Care mai este rolul antrenorului?!
La cursul destinat parintilor de sportivi, organizat de psihologul sportiv Andreas Hniatiuc, am fost prezenti ca „parinti”, si nu ca antrenori, fara a spune acest lucru, tocmai pentru a vedea parerile parintilor.
Am ramas cu un gust amar, cand in pauze, parintii (care tocmai ascultasera sfaturile unui specialist despre mentalitatea gresita si abordarile defecte la adresa antrenorului si copilului), au iesit cu aceeasi parere defecta : Antrenorul este de vina!!! Ce stie asta, psihologul ….., eu am dreptate, fac cum vreau eu! este copilul meu!
Am rezistat tot cursul, dar am facut acest lucru tot spre binele sportivilor nostri, pentru a stii cum sa abordam prima problema : parintii!
Rolul parintilor in viata copilului sportiv este de a fii PARINTE!
Sa se ingrijeasca de copil acasa si in timpul liber petrecut cu el.
Parintele trebuie sa fie punctul de sprijin al copilului sportiv in cazul unei reusite si de ce nu, unui esec, nu tartorul si impunatorul!
Ce tine de scoala, se ocupa profesorul de la scoala, iar ce tine de antrenament si competitii, se ocupa antrenorul, si doar antrenorul.
Pentru un rezultat cat mai bun, pentru un drum cat mai frumos catre varf, parintii trebuie sa tina cont de anumite lucruri:
– Parintele nu are voie sa vorbeasca cu copilul detaliile tehnice legate de antrenament, probele la care participa in concurs.
– Parintele nu are voie sa promita copilului ca daca castiga o medalie, merge intr-o vacanta la care doar viseaza sau ca primeste vreun bun costisitor.
Copilul trebuie sa faca totul din pasiune si nu doar pentru a obtine ceva, nu duce la nimic bun, doar la golirea buzunarelor.
Ce faceti daca nu castiga medalia? In vacanta o sa mergeti sigur, iar bunul o sa fie cumparat oricum. Copilul stie ca i se cuvine orice, ce rost mai are sa vina la antrenament? Pe scurt, cei care inoata o fac din pasiune, nu pentru faima sau pentru bani.
– Parintele chiar daca este sustinatorul financiar al copilului, nu trebuie sa stea cat mai vizibil in tribuna, este indicat sa nu fie prezent.
Stiu ca este greu, insa emotiile voastre sunt transmisibile, copilul se simte coplesit, in loc sa se uite la antrenor, se uita in tribuna la parinte pentru a primii ultimele indicatii.
– Parintii trebuie sa tina cont de alimentatia copilului.
Alimentatia sportivului este foarte importanta, mai ales in timpul concursurilor. Sportivul are voie doar anumite alimente, am discutat cu sportivii, erau foarte incantati pana cand am ajuns la masa. Parintii din obisnuita au intervenit si au intrebat copilul : mananci o ciorba de burta? vrei coaste de porc? hai, comanda ce vrei tu!
Va spun sincer ca am simtit albirea altor 20 fire de par. Doar Dumnezeu stie cu cate rabdare m-a incarcat ca sa nu bufnesc. Zic : NU!!! AI VOIE ASA CEVA, am vorbit pe drum ce ai voie sa mananci, ai fost de acord. Copilul s-a suparat, a stat 15 minute in care a spus continuu nu, l-am lasat sa ii treaca si i-am mai explicat inca o data de ce am venit si ca totul este spre binele lui. A inteles, a comandat ce avea voie, fara sa se mai repete episodul. ( A primit ce dorea sa manance, dupa terminarea definitiva a concursului : a vrut sorici cu ceapa si carnati cu mustar. Lucruri simple…) Daca noua ca antrenori ne-a luat cateva ore bune sa le explicam rolul alimentatiei unui sportiv in timpul competitiei, parintele din dragul de ajuta, strica totul in doar cateva secunde.
– Parintele trebuie sa accepte viata unui sportiv de performanta. Sportivul de performanta are o viata restrictiva, el isi sacrifica timpul liber pentru antrenamente sau concursuri. Daca mergem in excursii inaintea unui concurs important, sau in timpul pregatirii intense pentru un concurs important riscam sa :
– stricam pregatirea gandita strategic de antrenor;
– riscam sa pierdem un timp mai bun si chiar un loc pe podium, toata pregatirea s-a dus pe apa sambetei, trebuie luat de ZERO.
– riscam sa ne accidentam ( lucru intalnit cel mai des, copii nu pot participa la antrenamente sau concursuri pentru ca au entorse, maini sau picioare rupte, julituri, etc.)
In perioada sarbatorilor, sportivii au liber o saptamana, iar pe perioada de vara, dupa terminarea concursurilor importante, sportivii au liber chiar si o luna in care au voie sa plece in vacante cu colegii de la scoala, parintii, bunicii, etc.
– Parintele trebuie sa accepte esecul. Se intampla chiar si dupa ani de performanta, numai zic dupa doar un an de performanta, cand copilul inca considera ca este o joaca.
Toti trebuie sa intelegem ca :
– descalificarea din cauza unui start, intoarcere, sosire, este o lectie;
– un timp prost in proba este o lectie;
– un timp bun este o lectie;
– un loc pe podium este o lectie;
– pierderea podiumului din cauza unui start, a unei intoarceri, sau a unei sosiri, este o lectie.
Toate aceste metode au dus catre un rezultat socant, timpi excelenti si 4 medalii la un concurs destul de important.
Noi am crescut intr-o alta epoca, am fost invatati altfel. Nu dorim sa aplicam nimic din ce am invatat, dorim sa mergem in pas cu noul, dorim sa mergem lin si frumos catre varf, nu vrem sa grabim nimic, si nu vrem sa punem greutati pe spatele sportivilor nostri.
Si noi am inteles acum, dupa ani, cat am pierdut pentru ca nu am avut langa noi oameni care sa aprecieze pasiunea noastra pentru acest sport, faptul ca sacrificam 8 ore la antrenament pe zi, doar pentru ca iubeam acest sport.
Pe timpul nostru erau alte metode de antrenament: metode barbare, jigniri, batai, antrenorul era sustinul 100 %, iar metodele continuau acasa, de multe ori ne doream sa numai ajungem acasa. Ne aducem aminte bataile nocturne chiar daca eram pe podium la concursuri ( locul 3 era o rusine). Locul 3 la nationale cand traiesti in comunism, cand nu ai ce manca si cand esti batut pentru ca bataia este rupa din Rai?!, si pentru ca ne-ai facut de ras in fata antrenorului si a celorlalti….
Ne uitam acum in ochii antrenorilor, dar nu avem curaj sa le spunem ca ne-au stricat cariera pentru ca erau frustati, egoisti sau aveau sportivi favoriti. Tot noi gasim raspuns la probleme de atunci, ii IERTAM, spunand ca si ei asa au fost crescuti cu aceleasi metode.
In acelasi timp ne uitam la parinti nostri, dar nici lor nu avem curaj sa le spunem ca au procedat gresit, ca orice loc de podium sau nu, in urma lipsurilor, era rezultatul antrenamentelor si sacrificiilor noastre. Nu stiam ce inseamna excursii cu scoala, nu stiam ce inseamna in tabara cu scoala, nu stiam de inseamna joaca in fata blocului sau pierderea timpului la tv.
Tot ce stim acum, este ca orice a fost in trecutul nostru, inotul a ramas pasiunea noastra, iar daca mai avem sansa sa ne nastem, o luam de la capat cu acest sport!
Aceasta este inotul. Un sport facut din multe jertfe și emotii nesfarșite. Inotatorii, sunt sportivi care se antreneaza pentru dragostea fata de acest sport si nu pentru bani. Sunt facuti din vise care uneori se rup si uneori devin realitate. Vise facute din forța si hotararea celor care nu renunță vreodata.
Articolul original poate fi gasit la - http://legacy-aquatix.com/noile-metode-impuse-de-antrenori-au-dus-la-un-rezultat-socant-chiar-si-pentru-ei/
