Să ne imaginăm că înotăm

Imageria mentală (IM) descrie un scenariu comportamental în care visăm cu ochii deschiși. Vizualizarea este „capacitatea de operare în reprezentare”, iar în sport, ne referim la vizualizarea motorie, ce asigură perfecționarea actului motor, dacă răspundem la întrebări de genul:

- cum ne vedem în mișcare?

- ce simțim în mișcările executate lent, normal sau rapid?

- ce emoții trăim în timpul anumitor mișcări?

- cum respirăm pe mișcările reprezentate?

- ce verbalizăm în antrenamentul invizibil (limbaj interior)?

- de ce este necesar feedback-ul acordat instantaneu (antrenorul poate dirija prin cuvinte vizualizarea) și cât ameliorează această informație de retur performanța sportivă?

Important este însă cum gestionăm răspunsurile la aceste interogații retorice, cum controlăm ce ne imaginăm. Contextual, considerăm că IM trebuie ghidată sau auto-ghidată corespunzător. Astfel, vizualizarea va permite corelații rapide ale unor date care, luate separat, nu sunt atât de importante. Informațiile clarificate prin IM vor corecta răspunsurile motorii și, în timp, vor determina execuții precise, conturate în parametrii optimi spațiali (direcție, amplitudine, formă a mișcărilor constitutive), temporali(durată, ritm, tempo) sau dinamici (de forță).

Într-adevăr, răspunsurile de tip competițional, sunt susținute de pregătirea sportivă specifică, de verbalizarea pozitivă, dar și de echilibrarea mentală prin imagini.

Ca modalitate de pregătire, imageria generează scenarii motivante și declanșează răspunsuri structurate pe diverse experiențe trăite real. Când antrenamentul invizibil se bazează pe voliție (act de voință ce precede mișcarea fizică), crește mult eficiența structurilor motrice. De exemplu: renunț la tentații (prin voință), cad bariere (stabilizez un comportament adaptat) și crește convingerea auto-eficienței (am încredere în mine 100%).

În procedură competițională, imaginația fundamentează formule verbale, numite și mantre, unde man- reprezintă a gândi, iar -tra este unealta: „sunt foarte antrenat”, „voi concura excelent”, „sunt gata de start”. Aceste gânduri favorabile înlătură afectele negative, prin reverberații energetice pozitive.

 Dupăconcurs, IM pune în valoare stilul asertiv al sportivului, desigur doar atunci când acesta a fost pregătit în acest sens. Sportivul care a practicat antrenamentul mental este capacitat să comunice cu antrenorul și colegii de echipă clarificat fiind, vorbind obiectiv și temperat despre rezultatele sale, pozitive, dar mai ales negative.

 Pentru facilitarea controlului imagistic, ce reduce efortul de concentrare și dublează efortul fizic, se recomandă:

 - ședințe scurte de antrenament mental 1-5 minute (Weinberg, 1982), cu evitarea instalării oboselii (Suinn, 1997);

 - interiorizarea și dobândirea unei stării de relaxare (Predoiu, 2018);

 - folosirea unor imagini colorate, asemănătoare celor reale;

 - vizualizarea execuțiilor tehnice la viteze mici – imagerie analitică;

 - focusarea pe alte structuri motrice la viteze normale sau mari, pentru a nu le modifica neuromuscular;

 - dezvoltarea unor „hărți cognitive”. De exemplu, pentru probele în procedeul spate, poate fi recreat spațiul pe culoarul de înot, pentru învățarea deplasării în linie dreaptă sau pentru reușita întoarcerilor;

 - dezvoltarea reprezentărilor ideomotorii pe seama atenției asupra schemei corporale, ca percepție și reprezentare a propriului corp.

 Importantă este și utilizarea sistemului PETTLEP (Holmes și Collins, 2007). Sportivul exersează prin:

• repetarea în gând a cursei, echipat sportiv - P (physical/imagerie kinestezică);
• refacerea mentală a condițiilor externe - E (environment/mediu);
• reflectarea asupra sarcinilor - T (task/sarcină);
• reproducerea ritmului mișcărilor T (timing – ritm);
• adaptarea reperelor mișcărilor (spațio-temporale și dinamice) pe măsură ce el, sportivul, progresează în imagerie - L (learning/nivel de învățare);
• asocierea imaginilor motorii cu diverse trăiri - E (emotions/emoții);
• abordarea anumitor argumente logice, ce depind de preferințele sale - P (perspective/perspectiva).

 Este important deci să ne imaginăm, iar în contextul tern al izolării, să ne imaginăm că înotăm … în curând!

 Prof. univ. dr. Luciela Vasile